Este COVID-19 uvertura unei tragedii incomensurabile?

DW: La nivel mondial, teama faţă de răspândirea coronavirusului creşte. Totodată sporesc şi grijile privind alunecarea într-o criză economică şi socială de amploare. Acestea sunt doar câteva din concluziile celui de-al doilea sondaj pe tema COVID-19, realizat de Gallup International Association în 17 ţări, între care Germania, India, Italia, Bulgaria, Rusia şi SUA. Prin ce se deosebeşte actualul sondaj de cel din luna martie? 

Kancio Stoicev: În ultimele săptămâni, teama faţă de coronavirus s-a amplificat în aproape toate ţările în care am efectuat sondajul. În SUA, de exemplu, teama oamenilor de a se infecta sau ca un membru al familiei să se infecteze cu coronavirus a crescut, în contextul răspândirii COVID-19, cu 25 de puncte procentuale. Şi în Thailanda, Elveţia, Argentina, Austria şi Japonia au sporit aceste îngrijorări. 

În Italia, în schimb, populaţia trebuie să se fi obişnuit cu situaţia, deoarece procentajul celor îngrijoraţi a scăzut cu 9 puncte. Se pare că societatea italiană a depăşit punctul culminant al fricii. 

În ce priveşte modul în care guvernul gestionează actuala criză, răspunsurile celor chestionaţi diferă de la o ţară la alta. Populaţia din India crede în proporţie de 91 la sută că guvernul gestionează bine criza. Şi în Malaezia procentajul este de 91%, faţă de 77% la sondajul anterior. În Austria gradul de mulţumire e de 86%, în Pakistan de 82% şi în Filipine de 80% faţă de 70%, în luna martie. Şi în alte ţări oamenii apreciază, pare-se, tot mai mult prestaţia autorităţilor - în Germania, de exemplu, 75% faţă de 47% cu doar câteva săptămâni în urmă. În Bulgaria procentajul celor mulţumiţi a crescut de asemenea de la 60 la sută, în martie, la 77 la sută în prezent. 

O concluzie a sondajului Gallup este că tot mai mulţi dintre cei chestionaţi sunt convinşi că pericolul este real. Există ţări în care opiniile în această chestiune sunt diferite faţă de sondajul trecut?

Aproape două treimi (63% faţă de 59%) dintre respondenţii din întreaga lume cred că pericolul pe care îl reprezintă răspândirea COVID-19 nu e o exagerare.  Aproximativ o treime (38%), însă, sunt încredinţaţi de contrariu. Alţi 4% sunt indecişi. Cum era de aşteptat, în SUA s-a dublat numărul celor care apreciază ameninţarea drept reală: 72% faţă de 36% la sondajul anterior. Aceeaşi tendinţă s-a putut constata şi în Thailanda, Elveţia, Coreea, Japonia, India şi Bulgaria.  

Actualul sondaj arată că, în majoritate, oamenii susţin politica guvernamentală de combatere a COVID-19 şi sunt chiar dispuşi să-şi sacrifice din drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. E acest lucru valabil pentru toate cele 17 ţări analizate? 

Procentajul cel mai mare de nemulţumiţi cu măsurile adoptate de autorităţi îl regăsim în Thailanda (81%), ţară urmată în acest clasament de Japonia. Opinia publică din SUA este scindată: 48% sunt de acord cu măsurile în vigoare şi tot 48% le contestă. Ameninţarea actuală îi determină pe oameni să accepte renunţarea la o parte din drepturile şi libertăţile lor. În luna martie, opinia era împărtăşită de 75 la sută dintre cei chestionaţi, iar acum chiar de 80 la sută. În Germania, Italia şi Bulgaria acceptanţa oamenilor a scăzut, ce-i drept, uşor în ultimele săptămâni.  

41 la sută dintre cei chestionaţi la nivel global speră ca lumea să revină, mai mult sau mai puţin, la starea dinaintea declanşării crizei. 45 de procente, însă, cred că după depăşirea crizei se vor petrece schimbări majore şi vom trăi într-o cu totul altă lume. Jumătate din populaţia ţărilor în care am efectuat sondajul şi-a exprimat speranţa că marile puteri mondiale vor coopera mai bine. Totuşi, 28 la sută se tem că relaţiile internaţionale vor fi mai puternic marcate de confruntări. 

Criza actuală are consecinţe considerabile asupra economiei, după cum relevă şi sondajul Gallup. 15% dintre persoanele chestionate au indicat că şi-au pierdut locul de muncă, iar 12% că lucrează cu program redus. O treime declară, totuşi, că actuala criză nu le-a influenţat viaţa în privinţa serviciului şi venitului. Aici se constată o falie între ţările sărace şi cele bogate…
În prezent, mai bine de o treime reclamă pierderea unei părţi considerabile a venitului (mai ales în Argentina, Indonezia şi Thailanda), iar 28 la sută au fost nevoiţi să-şi întrerupă temporar activitatea (mai ales în India, Malaezia şi Filipine). Cel mai mare procentaj de oameni care nu au avut de suferit din perspectiva serviciului şi venitului se înregistrează în Austria, Germania şi Japonia. 

La ce ne putem aştepta după depăşirea crizei?

Atunci când reacţia la o ameninţare reală este substanţial disproporţionată, asistăm la un fenomen de "nevroză în masă". Coronavirusul există, bineînţeles, dar nu este atât de "uriaş", ci mai degrabă mărunt. Rata mortalităţii abia dacă a crescut cu câteva zecimi. Au murit mai puţini oameni decât în timpul unor valuri de gripă din trecutul mai mult sau mai puţin apropiat. Acestea sunt argumente evidente, trecute, însă, complet cu vederea... Înseamnă că boala nu zace atât în corpurile noastre, cât în capetele noastre. 

Coronavirusul nu este primul fenomen de teamă iraţională în masă, apărut în rândul "homo consumer-ului" globalizat. Ne aducem aminte de panici anterioare, pe care am vrea să le uităm: teama idioată, dar foarte răspândită, de prăbuşirea sistemului informatic la intrarea în noul mileniu; gripa aviară şi SARS; gaura din stratul de ozon, care a dispărut peste noapte. 
Acest fenomen nu este un episod trecător sau o anecdotă, ci o problemă fundamentală a civilizaţiei occidentale. Întrebarea cheie este: va reuşi această isterie în masă şi rezonanţa ei în mass media să-l imunizeze pe omul occidental faţă de nevrozele în masă?

Panica actuală este punctul culminant al unei serii de angoase în masă la nivel global înregistrate în ultimele două decenii. Esenţa psihozei în masă rezidă în societatea de consum şi în modul în care elitele o manipulează. Situaţia seamănă cu ceea ce a descris elocvent Arnold Toynbee prin sintagma "sinuciderea unei civilizaţii".

Ieşirea din filmul de groază pe care îl trăim în prezent impune un happy end. În cazul nostru, un vaccin. Marea problemă este, însă, că în momentul în care vom avea la dispoziţie vaccinul, catastrofa economică ar putea fi atât de imensă, încât să ne trezim în toiul unei tragedii reale incomensurabile.  

Sociologul Kancio Stoicev este președintele Gallup International Association, asociație a firmelor de studii de piaţă şi sondarea opiniei publice, cu sediul la Zürich.

Interviul a fost realizat de Robert C. Schwartz